Un text scris de Viorel Voicu, unul dintre cei peste 45000 de oameni care au terminat un quest in cele 40 de orase din Romania (Cluj, Sibiu, etc) si Europa.

In 1897, fie ca a vrut fie ca nu, Bram Stoker a pus Romania si Bucurestiul pe harta lumii. Legendele care il inconjoara pe Vlad Tepes l-au facut o vedeta moderna si nemuritoare asa cum este si personajul cartii.

Azi am plecat la drum cu Miriam si cu Vlad (prin Questo si jocul lor de explorare urbana despre Dracula in Bucuresti) sa descopar orasul si ce s-a mai schimbat intre timp, in cei mai bine de 500 de ani care au trecut de la domnia lui.

Incep calatoria la Hanu’ lui Manuc. Pe zid, chiar la intrare, o placa memoriala imi spune ca in 1857 Bucurestiul a fost prima capitala din lume care a folosit petrolul lampant, aka kerosenul, pentru iluminatul stradal. Ce ti-e si cu marketingul asta, schimbi un cuvant doua si devii primul la ceva.

Imi continui drumul pe Franceza, cu o gelato alla nocciola in mana, de la Emilia Cremeria 🤤, si fac stanga spre piata Natiunilor Unite. La intersectia dintre Franceza si Tonitza, pe o banca, un domn canta la acordeon niste ritmuri dintr-un mic Paris demult uitat.

Trec podul peste Dambovita, ma intorc si ma uit la blocul Adriatica. Niciodata n-am inteles rostul constructiei ciudate, cu coloane, din varf. Azi am aflat ca se numeste glorieta si este uneori folosita ca punct de belvedere. Cea mai faimoasa glorieta este considerata cea de la palatul Schonbrunn din Viena. Mie si asta mi se pare frumoasa, in ciuda ruinei in care e azi, si pentru cateva momente am incercat sa-mi imaginez cum arata Bucurestiul la inceput de secol XX, din varful uneia dintre cele mai inalte cladiri ale vremii.

Merg mai departe prin spatele curtii de apel, traversez bulevardul Unirii si ajung la poalele dealului Mitropoliei. Mereu m-am ferit de zona asta pentru ca urasc sa urc dealuri 😅. Pe stanga, Gheorghe Cantacuzino si Al.I.Cuza se amuza de gambele mele de lebada care isi pun tot talentul la incercare.

In varful dealului, cladirea Palatului Patriarhiei pare adusa din Paris. Sunt impresionat de detaliile ornamentelor fatadei si de cat de bine au fost conservate. Ma simt mai degraba in fata unui magazin Bvlgari sau Cartier din Place Vendome decat intr-un loc ecleziastic.

Cobor dealul, gambele mele zambesc, si fac stanga pe 11 iunie pana la Cafe Antique. Visand la un flat white intru curajos in localul cu vitrina impanzita de plante. Printre toate margelele, tablourile cu viori, linguri de argint, degetare si jobenuri care spun cat e ora, vad doi ochi care imi intalnesc privirea. Ma simt ca Alice in Tara Minunilor. Nu e The Cheshire Cat, e Why Not 😻, o pisica adorabila, in varsta de 13 ani dar care, conform spuselor stapanei, inca vede si aude ca o adolescenta. O gadil de cateva ori sub barbie si imi continui drumul pe 11 iunie. Fara flat white. Nici urma de cofeina in Wonderland.

Pe dreapta imi atrage atentia Fabrica Club. Instant imi vine in minte imaginea FX Factory din Lisabona. Imi transmite acelasi vibe boem. Un loc unde pot sa beau un pahar de vin, sa citesc o carte sau just “hang” sub privirile unui Jack Nicholson urias. Ma intreb ce crede Vlad despre toate astea.

Imi continui drumul pana la intrarea in Parcul Carol. Pe stanga, terasele de pe trotuarul larg imi aduc aminte de Paris. Pe dreapta, un domn trecut de cateva tinereti urla catre cineva: “Daca ar fi dupa mine te-as rupe in bataie!” si imi reamintesc ca sunt in Bucuresti. Ma rog sa nu “fie dupa el“ si intru in parc.

Undeva, printre copaci, sta ascunsa fantana George Cantacuzino. Fantana e mult spus. Cred ca apa nu a mai curs de ceva vreme. Insa nu am putut sa nu fiu impresionat de cat de mult seamana cu fantana Mariei de Medici din Jardin du Luxemburg, din Paris. Chiar cred ca ar putea fi la fel de grandioasa daca ar fi reconditionata.

Imi inchei calatoria la replica cetatii Poenari si il las pe Vlad “acasa”.

Nu stiu cum i s-a parut lui Vlad, Bucurestiul de azi, insa mie imi place. Eclectic, cu urme ale trecutului, modern, incercand sa scape de obiceiuri vechi dar fara sa-si piarda traditia, un mic Paris care isi cauta identitatea, intr-o continua schimbare si adaptare. Asa… cam ca mine 🤓

Mai multe jocuri de explorare urbana din Bucuresti, gasiti aici. Aplicatia Questo pentru iPhone-uri o gasiti aici, iar cea de Android aici.